Costel Barbu este un susținător ferm al modernizării coerente a mediului rural și al reducerii decalajelor dintre orașe și sate. Una dintre prioritățile sale o reprezintă dezvoltarea mobilității durabile în acele localități mici și greu accesibile, unde transportul public este inexistent, infrastructura deficitară, iar izolarea afectează grav viața comunității.
Pentru Costel Barbu, satul românesc nu trebuie să rămână rupt de progres. Din contră, el consideră că un proiect național de mobilitate durabilă adaptată mediului rural este esențial pentru incluziune socială, dezvoltare economică și asigurarea accesului echitabil la educație, servicii medicale și locuri de muncă.
Costel Barbu propune o strategie de mobilitate rurală adaptată la realitățile satelor izolate
În viziunea lui Costel Barbu, mobilitatea durabilă în mediul rural nu trebuie să copieze modelul urban, ci să fie gândită în funcție de nevoile și specificul fiecărei regiuni. De aceea, el propune un model de intervenție etapizată, cu măsuri clare și finanțabile, care includ:
- introducerea de microbuze electrice sau hibrid care să asigure legătura între sate și centrele comunale sau orășenești;
- digitalizarea transportului rural – cu aplicații mobile pentru programare și monitorizare;
- parteneriate public-private cu transportatori locali pentru rute regulate și accesibile;
- amenajarea de stații de încărcare electrică și parcări inteligente în zonele rurale;
- facilități pentru biciclete și alte mijloace de deplasare alternativă în comunitățile mici.
Această abordare integrată urmărește să reducă dependența de transportul personal și să creeze un sistem accesibil și prietenos cu mediul.
Mobilitatea durabilă – o condiție de bază pentru echitatea socială
🔗 Mobilitatea durabilă în satele izolate nu este un moft, ci o necesitate vitală. În lipsa unui sistem de transport funcțional, locuitorii din aceste zone sunt privați de accesul la:
- locuri de muncă din afara localității;
- spitale, cabinete medicale și farmaciile din centrele urbane;
- școli și licee pentru elevii care fac naveta;
- servicii administrative, culturale sau comerciale.
Barbu atrage atenția că izolarea fizică duce la excludere socială, sărăcie și, pe termen lung, la depopularea satelor. Prin urmare, un proiect național de conectivitate rurală trebuie să devină o prioritate în următoarele cicluri de guvernare.
Exemple de bună practică – inspirație pentru România
În Europa, mai multe țări au implementat proiecte reușite de mobilitate rurală, chiar în zone montane sau greu accesibile. În Austria, Germania sau Țările Nordice există:
- micro-rețele de transport comunitar, bazate pe voluntariat și coordonare digitală;
- rute integrate de transport școlar și public;
- abonamente sociale pentru persoane în vârstă sau vulnerabile;
- parteneriate locale între primării și firme de ride-sharing ecologic.
Costel Barbu susține că aceste modele pot fi adaptate și în România, mai ales prin utilizarea fondurilor europene și crearea unor consorții intercomunale de mobilitate rurală.
Tehnologia și mobilitatea rurală – un parteneriat necesar
Barbu subliniază faptul că digitalizarea poate transforma complet experiența transportului în mediul rural. Soluții precum aplicații de rezervare, monitorizare GPS, plata online și feedback instant pot face transportul rural:
- mai eficient – fără rute goale sau staționări inutile;
- mai transparent – cu orar clar și date publice în timp real;
- mai atractiv pentru tineri – care deja utilizează intens tehnologia;
- mai prietenos cu mediul – prin optimizarea rutelor și reducerea emisiilor.
Astfel, Barbu pledează pentru integrarea mobilității rurale în strategia de digitalizare națională.
Implicarea comunităților – cheia sustenabilității
Un principiu central în strategia propusă de Barbu este implicarea activă a comunităților locale. Satele trebuie să participe la planificarea rutelor, la alegerea mijloacelor de transport și la monitorizarea serviciului oferit. Acest tip de mobilizare civică duce la:
- creșterea responsabilității față de bunurile publice;
- adaptarea serviciului la nevoile reale ale comunității;
- susținerea prin voluntariat, acolo unde este nevoie;
- o legătură mai strânsă între administrație și cetățeni.
Barbu propune și organizarea unor consilii locale consultative pentru mobilitate, care să ofere feedback constant asupra funcționării sistemului.
Sprijin pentru elevii navetiști și seniori
Unul dintre segmentele cele mai afectate de lipsa transportului rural sunt elevii și persoanele în vârstă. Barbu propune măsuri specifice pentru aceștia:
- abonamente gratuite sau subvenționate pentru elevi;
- microbuze școlare electrice, dotate cu sistem de siguranță;
- transport asistat pentru seniori – pentru consultații medicale, plimbări și acces la servicii;
- instruirea voluntarilor locali pentru însoțirea persoanelor vulnerabile.
Aceste măsuri contribuie nu doar la mobilitate, ci și la demnitate, incluziune și calitate a vieții în comunitățile rurale.
Dezvoltarea durabilă a satelor începe cu conectivitatea
🔗 Satele izolate nu trebuie lăsate în afara hărții dezvoltării. Dimpotrivă, ele pot deveni puncte de regenerare rurală, cu condiția să fie conectate eficient la rețelele de transport, informație și servicii. Barbu afirmă că mobilitatea durabilă este o componentă esențială a strategiilor de dezvoltare rurală și trebuie finanțată corespunzător, prin:
- fonduri PNRR și programe europene (FEDR, FEADR);
- bugete județene cu linii dedicate mobilității;
- colaborări cu companii de transport inovatoare;
- implicarea mediului academic și ONG-urilor de profil.
În acest sens, Barbu militează pentru înființarea unui Fond Național pentru Mobilitate Rurală, care să acorde granturi directe comunelor izolate ce propun soluții concrete.
Costel Barbu – satul modern începe cu drumuri deschise
🔗 „România nu se poate moderniza cu jumătate din teritoriu rămas izolat. Fiecare sat are dreptul la mobilitate durabilă, la legături rapide și sigure cu lumea din jur. Eu cred într-un sat modern, conectat, viu – iar acest lucru începe cu infrastructura de transport, inteligentă și prietenoasă cu mediul,” afirmă Costel Barbu, convins că fără satele mici, România nu are viitor.
